10 februarie 2010. A început demontarea sârmei ghimpate de la Prut

Gardul de sârmă ghimpată dintre România și Republica Moldova a fost demontat doar peste aproape două decenii de la proclamarea Independenței. Practic, procedura demontării gardului rușinos a demarat la 10 februarie 2010 și s-a finalizat în luna martie. Cauze și motive pentru această nefirească întârziere a demontării gardului au fost mai multe.

Evenimentele spectaculoase din anii 1989-1991 s-au soldat cu reconfigurări geopolitice, înfrângerea unor ideologii totalitare și apariția unui număr important de state noi. A căzut zidul Berlinului, care era cel mai rușinos segment al „Cortinei de fier”, au devenit transparente frontierele dintre țările occidentale și cele care făceau în trecut parte din lagărul socialist. Ura de clasă, xenofobia, inventarea dușmanilor externi - toate păreau plecate ireversibil în istorie.

În Republica Moldova s-a conservat un sentiment fals, cultivat timp de două sute de ani. România și până la 1990, dar și după, rămânea o sperietoare utilizată meschin de către politicienii incapabili de a construi concepte și programe civilizate.

Probabil că statornicia lozincilor propagandistice de-a lungul deceniilor a făcut ca moldovenii, în plină deșteptare națională, să nu observe ultimul gard de sârmă ghimpată din Europa. Poate cu excepția Cahulului, unde la inițiativa fostului deputat al URSS, Simion Platon, s-a reușit să fie eliminată o mică parte din rușinosul gard de 360 km. Au încercat și cei de la Ungheni. În anul 2008, Consiliul raional Ungheni a adoptat o decizie privind scoaterea gardului de sârmă din zona de frontieră a raionului, pe o distanță de 80 de km.  Serviciul de Grăniceri a atacat însă în judecată decizia autorităților de la Ungheni. În ianuarie 2008, prima instanță a dat câștig de cauză autorităților locale. Hotărârea a fost atacată la Curtea de Apel Bălți, care s-a pronunțat în favoarea existenței sârmei ghimpate, calificând decizia consiliului ca ilegală, emisă cu încălcarea competenței și a procedurii stabilite. Și președintele de atunci Vladimir Voronin și-a manifestat fățiș dezaprobarea față de inițiativa consiliului.

"Voi, ăștia din Ungheni, aveți probleme cu granița? Sârma ghimpată nu-i a voastră. Dacă nu vă veți liniști, veți nimeri în pușcărie, cu tot cu consiliul vostru!", a exclamat patetic șeful statului.

Venirea la putere a unei coaliții pro-europene în 2009 a însemnat că în mentalitatea moldovenilor au loc  schimbări lente, dar sigure. Conform așteptărilor, la 9 ianuarie 2010, guvernul a emis o hotărâre prin care se solicită Serviciului de Grăniceri şi, după caz, în comun cu autorităţile administrației publice locale, „să asigure realizarea acțiunilor de lichidare a gardului de sârmă ghimpată de la hotarul R. Moldova cu România”.
Potrivit documentului, până la sfârșitul lunii ianuarie urma să fie stabilit volumul de lucru şi forțele ce vor fi implicate în executarea lucrărilor de lichidare, iar în lunile februarie-martie, serviciile speciale urmau să îndeplinească programul. Era vizată și lichidarea următoarelor instalații genistice de pe sectoarele pichetelor de grăniceri:

1. Direcţia regională supraveghere şi control al frontierei de stat „Cahul” - „Stoianovca”, „Goteşti” şi „Cahul”.  

2. Direcția regională supraveghere şi control al frontierei de stat „Leova” - „Cotul Morii” şi „Leuşeni”

3. „Ungheni”, cu excepţia zonei rezervațiilor naturale „Pădurea Domnească”

4. „Costești”, cu excepţia zonei rezervațiilor naturale „Pădurea Domnească” şi regiunea barajului hidrotehnic „Costeşti -Stînca”.

Lucrările au fost coordonate strict cu partea română și, cu sprijinul autorităților publice locale, Serviciul de grăniceri a terminat lucrările planificate la termen, adică în prima jumătate a lunii martie.

La hotarul Republicii Moldova se află 11 raioane, sârma ghimpată fiind scoasă de la frontiera din 10 raioane. În raionul Cahul aceasta a fost scoasă anterior. În total, au fost scoși 360 kilometri de sârmă ghimpată. Mulți entuziaști păstrează și astăzi fragmente din gard, fiind convinși că prețul lor simbolic și sentimental va crește odată cu trecerea vremii.

Multe localități de pe ambele maluri ale Prutului au organizat manifestări de sărbătoare cu ocazia demontării sârmei ghimpate. Oamenilor li s-a oferit posibilitatea să folosească pășunile mănoase din valea Prutului, iar alții au avut acces mult mai direct la terenurile agricole. Între timp, intră în vigoare și tratatul privind micul trafic la frontieră, care a accelerat relațiile de pe ambele maluri.

Mai mulți comentatori și politicienii s-au expus asupra acestui eveniment. Marea majoritate au salutat înlăturarea acestui vestigiu al "războiului rece" și au caracterizat acțiunea ca pe un pas important în europenizarea Republicii Moldova. Alții, s-au exprimat că acest eveniment este unul pur tehnic și lipsit de simbolism. Din păcate s-au găsit, cei drept puțini, din cei care consideră și în continuare că gardul de sârmă ghimpată trebuia păstrat.

Presa europeană a comentat pozitiv, dar și cu vădită uimire că între două țări care au în comun limbă, istorie și tradiție, s-a păstrat până în anul 2010 un gard de sârmă ghimpată.

Pe parcursul celor 30 de ani de independență, în țara noastră s-au produs mai multe evenimente importante, unele chiar își pun puternic amprenta asupra destinului nostru. Demontarea sârmei ghimpate, pe lângă alte semnificații, mai demonstrează că din mentalul colectiv, încet-încet, dispar clișeele propagandei sovietice. Sârma ghimpată de la Prut, care trecea prin conștiința și sufletul nostru, a plecat în istorie și acest fapt este un simptom sigur al însănătoșirii noastre colective.

Chişinău, 1 feb. /MOLDPRES/.