Petru Movilă, arhitect al Renașterii ortodoxiei răsăritene

Petru Movilă a fost o cetate de spirit ortodox în lumea slavă. El a înscris o filă de aur în istoria Bisericii ucrainene și a devenit simbolul etern al rezistenței și demnității ortodoxe în cele mai vitrege timpuri ale existenței sale.

Petru Movilă s-a născut la 31 decembrie 1596 la Suceava, într-o familie boierească din Moldova secolului al XVII-lea. Istoria cunoaște nume celebre care au dus faima familiei Movileștilor, care dăduse Moldovei și Țării Românești mai mulți domni, între care tatăl lui Petru, Simion (domn al Țării Românești, cu întreruperi, în anii 1599-1601 și al Moldovei în 1606-1607) și fratele acestuia, Ieremia Movilă (domn al Moldovei, cu o scurtă întrerupere, între anii 1595-1606). Pe linie maternă, Petru Movilă era descendent al unei familii nobile din Polonia, de origine etnică maghiară.

Începutul secolului al XVII-lea era marcat de o luptă acerbă la domnia Moldovei. Fiind direct implicată în aceste lupte, familia tânărului Petru Movilă emigrează în Polonia. Petru a primit educația timpurie în Polonia, la școala ortodoxă din Lvov, continuându-și apoi studiile în Europa Occidentală, inclusiv la universitățile din Paris și în Olanda. În Polonia a fost o vreme ofițer. Totuși, tânărul Petru era atras mai mult de viața monahală. Și-a păstrat credința ortodoxă în toată perioada în care a trăit în țări catolice și protestante.

Dornic de o viață tihnită și voind să se dedice studiilor aprofundate ale religiei, tânărul Petru se retrage în 1622 în partea de est a Regatului Poloniei, unde își cumpără o casă și ceva pământ la Rubejovka, nu departe de Kiev, unde ctitorește o biserică de lemn cu hramul "Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava". Totuși, după cinci ani petrecuți în retragere și studiu al Sfintei Scripturi și al Sfinților Părinți, Petru Movilă hotărăște să intre în obștea Lavrei Pecerska unde, în noiembrie 1627 a fost călugărit cu acelaşi nume de Petru iar, după numai câteva luni, devine egumen, fiind ridicat la nivelul de arhimandrit, având doar 31 de ani. În scurt timp, erudiția excepțională și comportamentul ireproșabil, îi permite să devină starețul celei mai prestigioase mănăstiri din lumea slavă.

Pe parcursul celor cinci ani de stăreție la Pecerska, Arhimandritul Petru a desfășurat o activitate care a contribuit la creșterea gradului de cărturărie în ortodoxia răsăriteană, care ducea o lipsă acută de cărți și cadre bine pregătite. La inițiativa lui Movilă sunt tipărite mai multe cărți cu caracter religios decât a avut Biserica ruteană până atunci. Apoi pune bazele unui colegiu, întâi la Lavra, apoi la Mânăstirea Bratska, din care se va dezvolta vestita Academie Duhovnicească de la Kiev în 1633. A pus la dispoziția Academiei și domeniile sale de la Rubejovka pe care le cumpărase încă înainte de călugărie.

Accederea la putere a unui rege polonez mai moderat și mai loial față de ortodoxie, Vladislav al IV-lea, solicita și un Mitropolit al Bisericii Ortodoxe cară să poată pașnic, dar cu demnitate, apăra credința față de agresiunea prozelitistă catolică atestată anterior. În acest context, în anul 1633 a fost făcută cea mai fericită alegere. Petru Movilă devine Mitropolit al Kievului cu supunere canonică direct la Constantinopol.

Movilă avea viziunea unei Republici Polono-Lituaniene, din care făcea parte și o Ucraină ortodoxă, unde toate confesiile să fie egale și să se dezvolte nestingherit. Pe de altă parte, el credea sincer că, într-un viitor mai depărtat, toate disensiunile vor fi depășite și bisericile creștine, inclusiv cea protestantă, se vor uni în una singură. Conștient de avantajul intelectual al religiei catolice, care avea la dispoziție sute de instituții care se ocupau de cercetări teologice, Movilă se pune pe alfabetizarea clerului ortodox. În scurt timp, Movilă traduce în limba ucraineană cartea teologică clasică a Occidentului din secolul al XV-lea, Urmarea lui Hristos, a lui Thomas a Kempis, adaptând-o la preocupările ortodoxiei.

Petru Movilă a lăsat în urmă numeroase scrieri. El este cel mai adesea evocat sau criticat datorită acestora. În anul 1637, a publicat o ediție adnotată a celor patru Evanghelii. În anul 1646, a publicat o ediție revăzută a Evhologhion-ului, cunoscut și ca Trebnicul Mare (Molitfelnicul Mare). A mai scris și Scurte eseuri științifice despre articole de credință și un Mic Catehism Rus pentru uzul Bisericii Ruse.

Cea mai cunoscută lucrare a sa este Mărturisirea de credință ortodoxă a catoliceștii și apostoleștii Biserici ortodoxe a răsăritului, pe care a realizat-o ca reacție la încercările ordinului iezuit catolic și a reformatorilor occidentali din acele zone ale Vechii Rusii care se aflau sub dominație poloneză. Aceasta constituia totodată și o reacție la Mărturisirea de credință calvinizantă publicată (în 1629 și 1633) la Geneva de către Chiril Lucaris, Patriarhul Constantinopolului.

Mărturisirea mitropolitului Petru Movilă a fost discutată la Sinodul panortodox de la Iași din anul 1642 și recunoscută ca validă. Mărturisirea, publicată în 1645, a fost apoi editată în întreaga Europă în limbile greacă, latină, germană și rusă. Cu aceste modificări, ea a fost recunoscută de patriarhii Bisericii Constantinopolului, Ierusalimului, Alexandriei și Antiohiei în anul 1643. În anul 1672, Sfântul Sinod al Bisericii Ierusalimului a adoptat Mărturisirea de credință a lui Petru Movilă drept catehism oficial. În limba română, prima ediție a Mărturisirii Ortodoxe a apărut în anul 1699.

Una dintre realizările cele mai importante și mai durabile ale lui Movilă a fost fondarea unei Academii teologice la Kiev. Această instituție era creată după model occidental și devenea o forjerie de cadre ortodoxe cu pregătire teologică fundamentală. De acum înainte, ortodoxia ucraineană avea un instrument extrem de puternic în apărarea teoretică a valorilor ortodoxe în competiția acerbă cu catolicismul. Din fonduri proprii, dar și permanente achiziții și tipărituri, Movilă a construit o bibliotecă extrem de bogată cu cărți în limbile greacă, slavonă, latină, germană și în alte limbi occidentale. Ortodoxia slavilor de răsărit a căpătat puterea imensă a cunoașterii profunde a doctrine creștine și a adus la apariția teologilor capabili să participe la dispute interconfesionale la nivel european.

Autoritățile de la Roma erau în trecut ostile ortodoxiei slavilor de răsărit, însă mai târziu au fost nevoite să recunoască progresul incontestabil al Bisericii de la Kiev, făcut datorită eforturilor lui Petru Movilă. Au început negocieri productive între Vatican și Biserica ucraineană privind conviețuirea pașnică și apropierea în cadrul statului Polono-Lituanian. Negocierile avansase foarte mult, însă rebeliunea lui Bogdan Hmelnițki a schimbat radical cursul istoriei ucrainene.

Petru Movilă este fără îndoială cea mai reprezentativă și emblematică figură a Bisericii Ortodoxe din Ucraina. El a modernizat și fortificat ortodoxia în plină criză și a evitat asimilarea ei de catolicism. A impus respect pentru Kievul ortodox și recunoașterea calității de partener în disputele dintre Biserici. În plan intelectual, Petru Movilă simbolizează Renașterea ortodoxiei răsăritene.

Petru Movilă a fost canonizat și este Sfânt al Bisericilor din Ucraina, România și Polonia.