Maria Cebotari, vocea de aur a Basarabiei

La 10 februarie 1910, la Chișinău, se naște cel de-al cincilea copil din cei doisprezece ai profesorului Ion Cibotaru şi ai Mariei. Nimeni nu putea să presupună că fiica profesorului, Maria Cebotari, va deveni cea mai mare voce a operei europene interbelice.

La Școala Normală de Fete „Florica Niţă” şi la Capela Metropolitană din Chișinău are noroc de un pedagog strălucit, un consacrat dirijor și compozitor, Mihail Berezovski, care a intuit viitorul talent al micuței Maria. Anume Berezovski a sfătuit-o mai târziu să-și continue studiile la Conservatorul „Unirea” din Chișinău, pe care l-a absolvit în 1929.

Maria începe să cânte în ansamblul Corului Metropolitan din Chișinău și foarte devreme interpretează arii din Tosca, de Giacomo Puccini şi Aida, de Giuseppe Verdi. În scurt timp, apare ocazia de a participa la un turneu în Franța cu trupa de cântărețe şi dansatoare condusă de contele Alexandr Vîrubov. În anul 1928, Guvernul român, la insistența specialiștilor în domeniu, îi acordă o bursă pentru studii la Conservatorul de la Paris.

Pe o perioadă scurtă este angajată ca actriță la Teatrul de Artă din Moscova, apoi pleacă să studieze la Berlin. S-a perfecționat, în 1929–1931, cu Oskar Daniel, profesor de canto la Hochschule für Musik, care a fost cel de-al doilea pedagog care a marcat cariera Mariei. Ea termină instituția muzicală cu Magna Cum Laude.

Debutează la opera din Dresda la 15 aprilie 1931, cu rolul „Mimi” din Boema de G. Puccini. În această operă l-a avut ca partener pe celebrul Beniamino Gigli. La opera din Dresda a cunoscut faima și admirația spectatorilor, dar și aprecierile superlative ale experților internaționali. Ulteriorul și firescul pas pentru asemenea talent a fost transferul la Opera de Stat din Viena, unde este angajată ca solistă. Aici va cânta până la sfârșitul vieții.

Presa din întreaga lume a scris articole pline de admirație. Iată doar câteva generice din ziarele europene care comentau evoluțiile deja celebrei cântărețe: „Maria Cebotari este o frumusețe cu totul deosebită… Vocea ei, ținuta scenică nu au asemănare... O nouă stea a apărut pe firmamentul operei mondiale!”. 

Ca actriță, Maria Cebotari a jucat la Volksbohne în piesele "Azilul de noapte" de Maxim Gorki şi "Cadavrul viu" de Lev Tolstoi, în spectacolele de revistă ale lui Heller-Charell şi Klein (1931) precum şi în opt pelicule, filmate în Germania sau Austria, alături de vedete ale cinematografului de atunci, inclusiv alături de soțul ei, Gustav Diessl.

În 1942, a jucat în filmul dedicat vieții celebrei mezzosoprane franceze de la începutul secolului XIX, Maria Malibran, în regia lui Guido Brignone. În România şi Italia a jucat în coproducția "Cătușe roșii".

Karl Sheneval, consacrat expert în arta filmului, a vorbit cu mult entuziasm despre actrița Maria Cebotari. „Este una dintre celebrele cântărețe de operă care au devenit celebre şi pe ecran. Şi una dintre puținele actrițe de cinema capabile să interpreteze roluri în diferite limbi… Filmele se realizează în varianta germană, italiană, română… Vocile partenerilor sunt dublate în diferite limbi… numai Maria Cebotari rămâne în toate variantele. Are un simț al limbilor foarte dezvoltat şi un talent extraordinar”, a conchis ilustrul expert.

Maria Cebotari a interpretat cu un succes fantastic operele lui Wolfgang Amadeus Mozart, P. Ceaikovski, G. Verdi. A avut onoarea să evolueze sub bagheta unor mari dirijori ca H. von Karajan, B. Walter, R. Strauss, Fritz Bush, Arturo Toscanini, Clemens Krauss, Karl Böhm sau Wilhelm Furtwängler.

Geografia turneelor concertistice este una vastă, iar teatrele care au găzduit-o sunt dintre cele mai selecte. Viena, Bruxelles, Stockholm, Praga, Paris, Roma, Milano, Anvers, Copenhaga, Florenţa, Londra, Geneva, Zurich, Salzburg, Riga, București și alte prestigioase centre culturale au găzduit spectacolele cu primadona operei europene.

Maria Cebotari a atins foarte devreme cele mai înalte culmi ale celebrității, de parcă știa că soarta i-a hărăzit o viață scurtă. La numai 24 de ani a primit cel mai înalt titlu onorific din Germania şi Austria, „Kammersängerin”, iar pentru meritele ei deosebite, statul român i-a acordat „Coroana României” în grad de Comandor.

După aproape zece ani de la căsătorie, în urma a două infarcte, soțul ei, regizorul Gustav Diessl, moare. La numai un an, moare şi ea de cancer de ficat, pe 9 iunie 1949, la vârsta de 39 de ani. A fost înmormântată alături de soțul ei. Corpul neînsuflețit al marii artiste a fost purtat pe umeri în jurul Teatrului de Operă de la Viena. A fost condusă de mii de oameni spre locul de veci de la Cimitirul Döblinger.

Cei mai mari specialiști în domeniu muzicii au afirmat că Maria Cebotari a fost predecesoarea Mariei Callas.

În lume există mai multe străzi ce poartă numele marii cântărețe. O placă comemorativă a fost dezvelită pe locuința artistei din Berlin, Hessenallee 12, cartierul Westend în anul 2000, pe care se poate citi: "Aici a trăit din 1938 până în 1945 soprana Maria Cebotari (născută la Chișinău, actuala capitală a Republicii Moldova), 10.02.1910 - 09.06.1949. A fost membră a Operei din Berlin. Ca interpretă a lucrărilor lui Wolfgang A. Mozart şi Richard Strauss a fost neegalată până în zilele noastre”.

La Chișinău o stradă poartă numele celebrei conaționale, iar regizorul Vlad Druc și scenaristul Vlad Olărescu au creat un film splendid despre viața și opera Mariei Cebotari.

Se vor mai scrie cărți și se vor turna filme despre marea noastră reprezentantă în cultura universală. Un lucru însă este cert: după plecarea în eternitate a Mariei Cebotari, pământul basarabean n-a mai născut o voce care să cucerească într-un mod atât de fascinant Olimpul muzicii europene.