S-au împlinit 100 de ani de la nașterea lingvistului Eugen Coșeriu

Chişinău, 27 iul. /MOLDPRES/. Astăzi s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui Eugen Coșeriu, lingvist de talie mondială, poet, prozator, doctor în litere și filosofie, profesor, informează MOLDPRES.

Potrivit Calendarului Național, Eugen Coșeriu a fost supranumit „Lingvistul secolului XX”, „Colosul din Germania”, „Lingvistul nr. 1”, „Gigantul de la Tübingen”, „Regele lingvisticii”.

S-a născut la 27 iulie 1921 la Mihăileni, județul Bălți (azi raionul Râșcani) într-o familie de învățători. A făcut școala primară în satul natal. Între anii 1931-1939 urmează Liceul de băieți „Ion Creangă” din Bălți. În 1939 este înmatriculat la Facultatea de Litere a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Obține bursă specială pentru a-și continua studiile la Universitatea din Roma (1940-1944). Face studii la Universitatea din Padova (1944-1945), apoi la Milano (1945-1949).

În 1944 și-a luat doctoratul în litere la Roma. În 1949 își ia doctoratul în filosofie la Milano. Lector de română la Universitatea din Milano. Din 1951 a fost profesor de lingvistică generală și indo-europeană la Universitatea din Montevideo din Uruguay, director al Institutului de Lingvistică din Uruguay. Germania a fost țara ce l-a găzduit în a doua jumătate a vieții, oferindu-i condiții adecvate pentru munca științifică și pedagogică. Aici a locuit din 1963 până la moarte. Din 1963 devine titular al Seminarului de filologie romanică și lingvistică generală la Universitatea din Tübingen, Germania.

Mai mult de jumătate din cei mai cunoscuți romaniști nemți sunt discipolii săi. A fost mentorul mai multor generații de cercetători, care formează astăzi vestita „Școală Lingvistică de la Tübingen”. Este considerat de către discipoli un simbol pentru Universitatea din Tübingen. A predat romanistica la universități din Madrid, Barcelona, Rio de Janeiro, Santiago, Napoli, Bologna, Grenoble, Moscova, Tokyo ș.a. Fondator al lingvisticii integrale. A tratat aproape toate problemele referitoare la istoria limbilor, lingvistică generală, teoria și filosofia limbii, fonetică generală și fonologie, sociolingvistică, lexicologie și semantică structurală, etnolingvistică, dialectologie, teoria și practica traducerii, interferența limbilor etc.

Publică primele poezii în revista „Crenguța” a Liceului de băieți „Ion Creangă” din Bălți. Debutează în 1937 cu proză. Scrie articole și versuri în publicațiile „Jurnal literar”, „Revista critică”, „Viața Basarabiei”, „Arhiva” ș.a. Povestirile sale, publicate între anii 1946 și 1950 în „Corriere Lombarde” și „L’Europe”, traduse în spaniolă la Montevideo (1950-1951), au fost adunate în volum la Tübingen (1988), apoi editate în versiune românească cu titlul „Anotimpul ploilor”, la Cluj (1992).

Opera de referință însă este din domeniul lingvisticii: „Sistem, normă și vorbire” (1952), „Sincronie, diacronie și istorie” (1958), „Einführung in die strukturelle Betrachtung des Wortschatzes” (1973), „Formen und Funktionen” (1987), „Einführung in die Allgemeine Sprachwissenschaft ” (1988), „Competencia lingüística: elementos de la teoría del hablar” (1992), „Limba română în raport cu limbile romanice” (1994), „Lingvistica din perspectiva spațială și antropologică: trei studii” (1994), „Introducere în lingvistică” (1999), „Istoria filosofiei limbajului” (2011) ș. a.

Cunoștea circa 30 de limbi, vorbea și scria în 11 limbi, printre acestea: italiana, spaniola, germana, engleza, franceza, portugheza, latina, rusa. A publicat peste 50 de volume, sute de articole în limbile italiană, spaniolă, franceză, germană, engleză. A fost tradus în limbile japoneză (9 volume), chineză, arabă, greacă,  rusă, georgiană, coreeană, cehă, bulgară etc. Vizitează Republica Moldova în anii 1992, 1998, 2001. Se implică în elucidarea problemelor legate de ineficiența practică a legislației lingvistice, combate politica lingvistică, ține discursuri la diferite instituții.

Biblioteca Municipală din Bălţi îi poartă numele, la fel și Liceul Teoretic din Mihăileni. Membru de onoare al Academiei Române (1991), membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei (1991). Este doctor honoris causa al multor universități din România, Argentina, Chile, Germania, Italia, Spania, Peru, Bulgaria, Brazilia, Republica Moldova. Este primul doctor honoris causa al Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți. În total, i-au fost atribuite circa 50 de titluri de doctor honoris causa. Membru de onoare al Societății Lingvistice din America, al Cercului Lingvistic de la Praga, al multor academii și școli de lingvistică din întreaga lume, inclusiv din Japonia. Cetățean de onoare al municipiului Chișinău, cetățean de onoare al Iașului (1992). Membru al Societății de Lingvistică din Paris, al Cercului Lingvistic din New York. Cavaler al „Ordinului Republicii” (1997). S-a stins din viață la 7 septembrie 2002, la Tübingen, Germania.