Refugiații. Martori oculari ai războiului din Ucraina (partea IV)

Chişinău, 25 aug. /MOLDPRES/. Războiul din Ucraina, izbucnit la 24 februarie curent, a schimbat cursul evenimentelor, zilelor și deciziilor luate în mod alert de autoritățile și cetățenii țării vecine. După primele bubuituri și explozii, mulți dintre ucraineni s-au întrebat încotro să meargă pentru a găsi un loc de refugiu, un loc unde vor putea să aștepte liniștea sirenelor pentru a reveni acasă, pe pământul zdruncinat, deja timp de jumătate de an, de rachetele rusești.

De cele mai multe ori războiul a separat familii, a lăsat bărbații acasă, departe de mame, soții, fiice și fii. În familia Rusnac, evenimentele din iarnă au dus la reunirea familiei, însă nu acasă, ci în Republica Moldova, departe de cei dragi, dar în siguranță.

Olga Rusnac este o femeie în vârstă de 42 de ani, originară din regiunea Odesa. Pentru ea și familia sa, dimineața din 24 februarie a început altfel - zgomotos și foarte alarmant. „Am auzit exploziile, pământul se zdruncina. Împreună cu fiica mea de 18 ani ne-am trezit imediat, alarmele „au ridicat” țara în picioare. În scurt timp am primit un mesaj de la profesoara fiicei, care ne-a spus ca toți copiii să rămână acasă. Zilele și nopțile treceau foarte greu, alarmele țineau câte 3-4 ore și doar timp de 30-40 de minute totul se liniștea. Când porneau alertele ne adăposteam în coridorul blocului, unde lumea era atât de speriată când se auzea o nouă bubuitură. Gândul că iată poate să explodeze totul chiar în câteva clipe nu ne lăsa în pace. Situația era foarte tensionată, orașul era distrus în fața ochilor noștri. Devenea tot mai greu să trăiești în așa ritm alert, atunci am decis să plecăm”, a spus femeia.

Aceasta a mărturisit că nu știau încotro să meargă. Tatăl soțului, originar din Republica Moldova, a îndrumat-o să vină aici, să se adăpostească la sora sa. Femeia, împreună cu fiica și cățelușul familiei au pornit spre drum, iar la finele lunii martie au trecut granița. În Ucraina au rămas mama femeii, care o îngrijește pe bunica sa, tatăl și fratele soțului, ultimul se află pe câmpul de luptă. După ce au ajuns în țară, familia s-a îndreptat spre orașul Râșcani, unde s-a adăpostit timp de două săptămâni la rude. În scurt timp, femeia și fiica sa s-au reunit cu soțul, Maxim Rusnac, în vârstă de 43 de ani, care timp de 10 luni era plecat la muncă peste hotarele țării, în Europa. „Eram fericiți că ne-am revăzut după atâta timp, totuși nu eram acasă alături de cei dragi, care sunt acum în pericol din cauza războiului și agresiunilor. În fiecare zi așteptam ca lucrurile să se calmeze și să ne putem întoarce acasă”, a afirmat Maxim Rusnac.

Între timp familia își căuta o altă locuință, care era greu de găsit. Nu toți erau gata să-i găzduiască, întrucât aveau un cățeluș. Soții însă nu erau gata să renunțe la el, acesta fiind deja un membru al familiei timp de șapte ani. În acel moment, au decis să locuiască la o casă veche din raionul Glodeni, ce aparținea buneilor bărbatului. Acolo au stat timp de două luni.

Pe lângă războiul care continua să zdruncine Ucraina, viața își continua ritmul, fiica acestora a finalizat studiile în regim online, a susținut examenele și a depus actele la o universitate din țară. Acolo a fost admisă la studii. După două luni, familia s-a cazat la un Centru de plasament din localitatea Ivancea, raionul Orhei. Aceștia susțin că aici se simt foarte bine, condițiile de trai sunt bune, însă se apropie perioada rece a anului, iar clădirea nu dispune de un sistem de încălzire, de aceea centrul poate fi închis, iar aceștia vor rămâne fără adăpost.

„Când am plecat, i-am spus mamei să aibă grijă de casă, căci așteptam să ne întoarcem foarte curând. Dar iată că a trecut deja jumătate de an, iar șocul invaziei nu a scăzut din intensitate. Nimeni nu a fost pregătit pentru un asemenea scenariu. De la bun început, credeam că va fi soluționat conflictul prin intermediul tratativelor, dar iată că Putin a atacat, iar milioane de ucraineni au fost strămutați sau au fost nevoiți să plece din calea războiului pentru siguranța copiilor”, a spus Olga Rusnac.

Bărbatul a intervenit la un moment dat. „Trăiam foarte bine și nu aveam nevoie de „protecția” lui Putin. Nu erau încălcate drepturile nimănui și nu existau divergențe privind limba vorbită. Sunt niște motive fictive. Ne bucurăm că Volodimir Zelenski a acționat prompt pentru a apăra țara. Cetățenii îi respectă curajul. Are un mandat dificil, dar face tot posibilul pentru a apăra Ucraina și hotarele acesteia”, a remarcat Maxim Rusnac.

Soții ne-au spus că așteaptă în continuare vești bune, pentru a se întoarce în țară. Aceștia mai au speranța că în scurt timp se va sfârși războiul, care a devenit o povară prea grea pentru cetățenii acestei țări. În Ucraina luptele continuă, iar sirenele se mai aud.