FOTO Mărturii din Gulag ale unor basarabeni deportaţi de sovietici - într-o expoziţie deschisă la Palatul Suţu din București

Chişinău, 22 mai. /MOLDPRES/. Expoziţia foto-documentară "Mărturii din Gulag: memoria victimelor regimului totalitar-comunist", care prezintă dramele victimelor şi supravieţuitorilor basarabeni ai represiunilor politice şi deportărilor în masă din perioada sovietică, s-a deschis miercuri la Palatul Suţu din București, transmite MOLDPRES cu referire la AGERPRES.

"Tema nu este străină, pentru că la altă scară istorică s-au întâmplat şi în România deportări. Majoritatea au fost în interiorul ţării la noi, din Banat în Bărăgan, dar, unii, mai ales prizonierii de război ai Armatei Române, au rămas prin Siberia", a afirmat managerul Muzeului Municipiului Bucureşti, Adrian Majuru, care a precizat că, din motive obiective, reprezentanţii organizatorilor nu au putut fi prezenţi la vernisaj.

Majuru a explicat că imaginile şi documentele prezentate pe panourile expuse la Palatul Suţu reprezintă "studii de caz".

"Sunt preluate de pe teren, povestite de către supravieţuitori (ai deportărilor n.r.), de obicei copii foarte mici când le-au fost luate familiile. Iar distanţele erau uriaşe când au fost duşi în Kazahstan, iar unii dintre ei au ajuns până în Habarovsk, un oraş care se află pe fluviul Amur, la graniţa cu Republica Populară Chineză. (...) Veţi vedea în mărturiile lor detalii, veţi regăsi destine româneşti foarte asemănătoare şi în parametri nu foarte diferiţi legate de plecarea instantanee de acasă cu absolut nimic şi fără un orizont de aşteptare legat de o destinaţie şi mai ales de ce urmează să se întâmple acolo. Ce profesie, sau dacă urmează să mai faci şcoală dacă ai 10 ani. Deci lucrurile au fost lăsate la voia întâmplării şi în măsura în care s-au putut schimba în Marea Rusie, după moartea lui Stalin, de la o regiune la alta, mai tolerantă sau mai puţin cu cei care au fost aduşi", a spus Adrian Majuru.

Întrebat despre evenimente similare petrecute în prezent pe teritoriile ocupate de armata rusă ale Ucrainei, Adrian Majuru a răspuns: "Sigur că da. Este acelaşi stat. La urma urmei, cumva şi acelaşi partid, prin exponenţii lor, structura şi instrumentele de lucru nu au fost suficient abandonate".

Imaginile şi documentele expuse din fondurile Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei şi a celor valorificate în cadrul Programului de stat "Recuperarea şi valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din RSS Moldovenească în perioada anilor 1940-1941, 1944-1953" prezintă publicului larg ororile regimului totalitar-sovietic şi memoria acestei tragice perioade în societatea de astăzi.

Organizată de Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei, în parteneriat cu Muzeul Municipiului Bucureşti, Ambasada Lituaniei în Moldova şi Ambasada Republicii Moldova în România, expoziţia a fost elaborată în cadrul proiectului "Cultura memoriei pentru societăţile în proces de transformare democratică: promovarea celor mai bune practici între Lituania şi Republica Moldova", susţinut de Programul "The Development Cooperation and Democracy Promotion Programme" al Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Lituania în Republica Moldova.

Potrivit organizatorilor, instaurarea regimului de ocupaţie sovietică în teritoriile din stânga Prutului a avut consecinţe dramatice. Sovietizarea forţată a demarat odată cu adoptarea, în perioada 26 august - 4 noiembrie 1940, a trei hotărâri cu privire la recrutarea a 59.500 de persoane, preponderent din localităţile rurale, ca forţă de muncă pentru industria carboniferă şi siderurgică din URSS. La 12-13 iunie 1941, în cele şase judeţe basarabene, încorporate forţat în componenţa URSS, au fost arestate 4.507 de persoane şi deportate 13.885 de persoane.

Al doilea val de deportări din RSS Moldovenească a avut loc în zilele de 5-6 iulie 1949, în baza unei hotărâri strict secrete a Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist, prin care au fost deportate în Siberia şi Kazahstan 35.796 de persoane, dintre care 11.889 erau copii. În noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951, a urmat al treilea val al deportărilor staliniste în RSS Moldovenească, de această dată pe motive confesionale, fiind supuse represiunii 2617 de persoane, inclusiv 842 de copii, membri ai organizaţiilor religioase considerate ilegale şi antisovietice.

La fel, odată cu instaurarea ocupaţiei sovietice, în Basarabia a fost implementată politica de rechiziţii a cerealelor în temeiul hotărârilor Consiliului Comisarilor Poporului al RSS Moldovenească şi CC al PC(b) din RSS Moldovenească din 9 aprilie 1945, prin care ţăranii erau obligaţi să livreze statului cote de cereale, iar nerespectarea acestor hotărâri era pedepsită conform art. 58 şi art. 58-1 al Codului Penal al RSS Ucrainene.

În rezultatul acţiunilor criminale ale statului sovietic de rechiziţionarea a grânelor de la ţărani în RSS Moldovenească, în perioada decembrie 1946 - august 1947, au murit de foamete circa 200.000 de persoane; la acestea adăugându-se alte 350.000 de victime afectate de malnutriţie şi zeci de cazuri înregistrate de canibalism.

Conform organizatorilor, termenul GULAG a fost preluat din limba rusă cu semnificaţia iniţială Direcţia Generală de Muncă a Lagărelor pe teritoriul URSS, care şi-a extins semnificaţia după 1989 prin desemnarea emblematică a spaţiului de detenţie sub orice formă, incluzând deportările, închisorile, regimul forţat de reşedinţă, restricţionarea dreptului de alegere a locului de muncă şi trai etc.