Ex-deputat, Constantin Taușanji, declarație publică: „Să anunțăm întregii lumi că micul popor găgăuz optează pentru pace și îi condamnă pe acei care au declanșat un război împotriva Ucrainei”

Chişinău, 17 iun. /MOLDPRES/. Deputat al primului Parlament al Republicii Moldova, semnatar al Declarației de Independență, Constantin Taușanji a lansat un apel public în care îndeamnă poporul găguz să se unească și să condamne războiul purtat de Federația Rusă în Ucraina. Taușanji este autorul primului proiect al autonomiei găgăuze și martor al evenimentelor prin care a trecut autonomia de-a lungul timpului, transmite MOLDPRES. 

„Trebuie să anunțăm întregii lumi că micul popor găgăuz optează doar pentru pace și îi condamnă pe acei care au declanșat un război pe scară largă împotriva Ucrainei”, menționeză ex-deputatul în declarația sa publică adresată poporului găgăuz.

Constantin Taușanji, profesor universitar, doctor în economie la Universitatea din Comrat, subliniază că statutul special oferit de R. Moldova Autonomiei Găgăuze este sfidat de persoane interpuse în conducerea autonomiei. 

Textul integral al declarației: 

„Dragii noștri concetățeni,

Am tăcut mult timp, urmărind jocurile politice ale conducerii noastre găgăuze, tânără și încă necoaptă.

Îmi este rușine de Găgăuzia noastră, care s-a pomenit ostatică în mâinile oligarhului fugar Ilan Șor, poreclit „sacul cu bani” – Găgăuzia s-a vândut ca o marfă la licitație, pentru o sumă acceptabilă. „Sacul cu bani” cunoștea bine regulile jocului – ceea ce nu poate fi cumpărat cu bani mici poate fi cumpărat cu bani mari.

O sărmană bătrână, de asemenea, și-a vândut votul pentru două kilograme de hrișcă, iar mai departe – mai mult. Astfel, majoritatea deputaților au fost nevoiți să aprobe un comitet executiv comandat. În Adunarea Populară sunt destui oameni cumsecade, dar acolo ei sunt în minoritate și nu pot influența asupra luării deciziilor finale. Recent, pentru principialitatea sa, deputatul Alexandr Tarnovski a devenit victimă – s-au debarasat de el. Ilan Șor continuă să-și consolideze puterea în Autonomia Găgăuză.

Totul poate fi tolerat, chiar dacă banii lui Șor sunt furați – lăsați-l să construiască în beneficiul autonomiei noastre găgăuze. Totuși, Evghenia Guțul, proclamată din greșeală bașcană, face un joc periculos: fără să-și dea seama, dânsa atrage Autonomia Găgăuză într-un conflict militar – s-a întâlnit cu președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, și a postat o fotografie pe internet cum își dau mâna. Ce a vrut ea să-i spună lui Putin prin acest gest? Că Găgăuzia sprijină războiul din Ucraina și că ucrainenii trebuie să fie uciși? Că, după bureați și daghestanezi, vor fi trimiși la război și găgăuzii?

Vreau să declar public că aceasta este poziția provocatorului Șor. Anume el, ca să obțină putere, împinge această fată să facă pași negândiți.

Scriu aceste rânduri cu o mare înfrigurare: prin fața ochilor mi se perindă evenimentele tensionate din luna octombrie a anului 1990. Și atunci au fost provocatori care ne-au împins la război cu moldovenii, dar noi ne-am dovedit a fi mai puternici și partidul nostru „pentru pace” a învins, în cele din urmă, „partidul războiului”. Totul s-a încheiat cu o strângere de mână la Cimișlia între președintele Mircea Snegur și președintele Comitetului Executiv Regional Comrat, Constantin Taușanji, după care s-a făcut un apel comun către poporul R. Moldova, transmis la știrile de la televiziune. Cu aceasta eu mă mândresc azi – că conflictul s-a încheiat pașnic, fără victime, am salvat mulți tineri de ambele părți.

Dar un eveniment tragic din acea vreme nu pot să-l uit. Generația mai în vârstă ține minte marșul voluntarilor împotriva localităților găgăuze – tineri și bătrâni s-au ridicat în apărare. Printre ei a fost și un tânăr de 23 de ani, Iuri Gaidarji, originar din Comrat. În una dintre operațiuni luptătorul Iuri Gaidarji a fost ucis într-un schimb de focuri. Noi l-am înmormântat pe apărătorul nostru cu onoruri depline. Eu mergeam în urma sicriului, învinuindu-mă, în primul rând, pe mine – trebuia să încep negocierile la Cimișlia mai devreme. Uimitoare coincidență: chiar în ziua în care Iuri a fost ucis, s-a născut fiul său, care a fost numit tot Iuri, în cinstea tatălui său. Rămâne doar să regretăm că fiul nu-și va vedea tatăl niciodată. Așa ceva nu se uită. Lucrurile acestea s-au întâmplat în 1990, iar astăzi mii de oameni ca Iuri Gaidarji mor în Ucraina vecină. Este o mare durere pentru mamele lor.

Adresez aceste cuvinte unei femei – mamei Evgheniei Guţul. Ea trebuie să înțeleagă menirea și misiunea ei pe planeta Pământ. Nimeni nu are dreptul să ia viața cuiva dată de Dumnezeu. Adevărul spune că țările mari fac o politică mare, iar țările mici trebuie să facă o politică înțeleaptă pentru apărarea concetățenilor lor.

Noi trebuie să ne cunoaștem strămoșii – cine suntem: noi suntem un popor turcesc, vorbitori de limbă turcă, dar nu vorbitori de limbă rusă. Un alt amendament – curatorul nostru este Turcia, nu Rusia. Doar datorită lui Suleyman Demirel, președintele Turciei, și prieteniei sale cu Mircea Snegur, președintele Republicii Moldova, a fost aprobată autonomia noastră găgăuză. Suleyman Demirel a venit la Comrat de patru ori, la ai săi, căci îi plăcea să spună: „Găgăuzii sunt frații noștri”. În momentele dificile, ne-a ajutat moral și financiar. Nu uităm de sprijinul său la înființarea universității noastre. Așa ceva nu se uită. Turcia ne ajută și astăzi mai mult ca oricare altă țară.

Noul nostru guvern se confruntă cu o dilemă interesantă: atunci când avem nevoie de ajutor material, mergem în Turcia la Erdogan, iar când încep certurile politice, mergem în Rusia la Putin. Un caz curios a avut loc la Comrat: într-o familie soția îl iubește pe Putin, iar soțul ei îl urăște la fel de mult. S-a ajuns chiar la divorț. E de râs sau de plâns? De vină sunt vechile rădăcini ale stalinismului, de care încă nu ne-am putut debarasa. Această boală mai bântuie și astăzi. Toți suntem diferiți – unii se maturizează mai devreme, alții mai târziu. Societatea are nevoie de toleranță, de răbdare unul față de altul. Pentru a ne înțelege, avem nevoie de dialog Vest-Est, precum și de dialog în interiorul țării. Acolo unde există binele și răul, pacea și războiul, omenirea a preferat mereu să stea de partea binelui și toate războaiele se terminau, la fel ca și toate imperiile. Sarcina noastră este să învățăm lecția și să nu repetăm greșelile trecutului.

Astăzi, noi trebuie să anunțăm întregii lumi că micul popor găgăuz optează doar pentru pace și îi condamnă pe acei care au declanșat un război pe scară largă împotriva Ucrainei.

Din anumite motive, s-a obișnuit să se creadă că puterea aparține poporului. Este o iluzie. Poporul nu hotărăște nimic. Istoria o fac personalitățile care stau în vârful piramidei – o anumită persoană poate începe un război și tot ea îl poate opri.

La momentul formării Autonomiei Găgăuze, într-o luptă aprinsă se aflau personalitățile noastre vestite, elita noastră găgăuză: Stepan Kuroglo, Maria Marunevici, Ilia Karakaș și alte două duzini de oameni curajoși și gânditori. Cu părere de rău, mulți dintre ei au plecat în cealaltă lume. Astăzi, noi iarăși ne-am pomenit la hotar cu linia roșie și iarăși trebuie să adunăm elita găgăuză, completând-o cu tineri din toată Basarabia, Odesa, Kiev etc. Noi avem nevoie de eforturi comune pentru apărarea siguranței noastre.

Așa s-a întâmplat că în mijlocul nostru a apărut un fel de „Susanin”, care a ales un drum greșit. Acest drum nu ne va duce la Templu. La figurat vorbind, am construit o casă în care au intrat și au început să gospodărească oameni străini. Un celebru clasic ne-ar fi spus: „Nu avem nevoie de un asemenea hochei”. Dacă e să vorbim la modul serios, R. Moldova a fost acaparată de Plahotniuc, iar acum Găgăuzia este capturată de Șor. Totuși, recordul îi aparține lui Igor Dodon, poreclit „кuliok”. El a înșelat Găgăuzia de două ori. Din păcate, Găgăuzia așa și nu este reprezentată în Parlamentul Republicii Moldova. Sunt prezenți doar doi etnici găgăuzi în partidul lui Dodon, dar ei își apără patronul lor, nu Găgăuzia. Ei ne conduc ca pe o turmă de oi, iar noi, păcătoșii, ne certam, nu ne putem da seama care țară pe care țară a atacat-o. Anume astfel istoria este făcută de către anumiți indivizi. Va apărea oare o persoană care va opri războiul, care va opri suferința umană la nivel global? Iar la nivel local – va apărea în Adunarea Populară o personalitate care să-i închidă ușa în nas lui Ilan Șor?

Există, totuși, un lucru mărunt: fetele noastre, Irina Vlah și Evghenia Guțul, nu numai că vor să asiste la ședințele Guvernului Republicii Moldova, ele vor chiar și să locuiască la Chișinău. Și locuiesc la Chișinău. Timp de opt ani noi nu am auzit vocea Irinei Vlah la Guvern. Fiind bașcană, ea nu locuia la Comrat. Era purtată zilnic pe traseul Chișinău – Comrat – Chișinău. Iată ce fel de experiență ea a transmis Evgheniei Guțul. Să le iertăm pe fetele noastre: lor le este rușine să locuiască în Găgăuzia, pe aici ar putea să-și murdărească pantofiorii de culoare roșie. Există o statistică: dacă pe timpul lui Mihail Formuzal s-au cheltuit 62 de milioane de lei pentru întreținerea șefilor (articolul Dumei de Stat), odată cu venirea Irinei Vlah, această cifră s-a dublat și a constituit 123 de milioane de lei.

Să fie știut de toată lumea: am creat Autonomia Găgăuză nu pentru șefii noștri iubiți, nu pentru călătoriile lor în străinătate, ci pentru dezvoltarea culturii, pentru bunăstarea poporului găgăuz. Dar există probleme „cu barbă”, strigătoare la cer, care persistă de la un an la altul și rămân nerezolvate.

Problema nr. 1

Autoritățile găgăuze, începând cu anul 1995, s-au dezis de limba maternă găgăuză în domeniul educației. Limba găgăuză și limba de stat sunt predate în școli la nivel de limbi străine. Aceasta nu este altceva decât o sentință: odată cu dispariția limbii găgăuze, va dispărea și Autonomia Găgăuză și, ce-i mai important, se va pierde etnia noastră. Multe popoare mici au dispărut de pe harta lumii după ce și-au pierdut limba. În 2010, reputata organizație internațională UNESCO a inclus limba găgăuză în registrul limbilor pe cale de dispariție din lume.

Este înfricoșător să ne imaginăm că în 30-40 de ani singurul popor ortodox vorbitor de limbă turcă ar putea să dispară. Patriarhul culturii găgăuze, Dionis Tanasoglu, ne-a avertizat că, dacă vom pierde limba maternă, vom pierde și etnia noastră, deci și Autonomia.

În trecut, deputații Ekaterina Jekova, Elena Karamit, Mihail Jelezoglo și Alexandr Tarnovski au lucrat mult în fosta Adunare Populară pentru a renaște cultura și limba, dar erau în minoritate și o schimbare radicală așa și nu a avut loc niciodată. Opoziția găgăuză bate mereu la ușile autorităților, dar ușile nu se deschid. În 2010 am propus un proiect de lege „Cu privire la învățământul în 3 limbi”, dar s-a uitat de el… Din anumite motive, diplomația turcă trece cu vederea această problemă...

Problema nr. 2

A doua problemă stringentă este economia muribundă din Republica Moldova, inclusiv cea din Găgăuzia. Unde este ascunsă cauza tuturor necazurilor noastre? Cum să vindeci o economie bolnavă? De unde să luăm această rețetă?

Din păcate, autoritățile din Moldova și cele din Găgăuzia nu cunosc răspunsul la aceste întrebări, dar noi îl știm. Timp de 20 de ani am transmis Guvernului Republicii Moldova și Comitetului Executiv al regiunii găgăuze peste zece proiecte diferite cu suport practic. Reacția – zero.

Cine este de vină și ce trebuie să facem?

Lumea și Universul funcționează în așa mod încât în natură nu există situații irezolvabile. Întotdeauna există o cale de ieșire. Și astăzi există o cale de ieșire pentru Găgăuzia bolnavă.

Cu o problemă similară ne-am confruntat în anul 1990. Ziarul „Izvestia” a publicat atunci un articol al celebrului jurnalist moscovit Kondratov, intitulat „Cine va dezlega nodul găgăuz?”. Găgăuzia era la un pas de un război fratricid. Nici oamenii deștepți de la OSCE, nici cei veniți de la Moscova nu au putut propune nimic. Confruntarea a fost salvată de doi găgăuzi. În aprilie 1991 a fost propus un proiect original de salvare – formarea UTA Gagauz-Yeri (Găgăuzia). A trebuit să propun eu acest proiect în Parlamentul Republicii Moldova, pentru care am primit o mare recunoaștere din partea ambelor părți. În cele din urmă, s-a găsit un compromis și autonomia noastră a fost legalizată la 23 decembrie 1994. Aceasta este cu adevărat o victorie pentru pace și înțelegere. Așa a fost atunci, dar ce ar trebui să facem acum?

Acum trebuie:

1. Să adunăm elita găgăuză din Basarabia, Odesa, Kiev etc. la nivelul comunității civile și să creăm un comitet de organizare a unei conferințe internaționale asupra situației actuale. Este imperativ să invităm la această conferință corpul diplomatic al Turciei, ca garant al conservării etniei noastre. În cadrul conferinței trebuie să adoptăm un nou concept economic regional anticorupție, precum și un concept special pentru supraviețuirea etniei găgăuze în contextul globalizării.

2. În baza materialelor conferinței, să schițăm un plan de desfășurare la Comrat a Congresului Găgăuzilor din toată lumea.

3. De organizat în viitorul apropiat „Mese rotunde” cu participarea comunității civile, a organizațiilor neguvernamentale și a presei.

Dragii noștri compatrioți,

Eu sunt autorul primului proiect UTA Gagauz-Yeri (Găgăuzia), dar în fața ochilor mei au călcat în picioare statutul care ni s-a dat, au ucis limba maternă a poporului nostru și ne fac mancurți.

Au apărut noi circumstanțe și pentru rezolvarea lor sunt necesare noi cunoștințe. Noi suntem gata să ne asumăm această responsabilitate.

Astăzi, în acest moment tragic și dificil, vreau să mă adresez patrioților noștri, veteranilor, camarazilor de arme, cu care ne-am format Autonomia. Este vorba despre mișcarea „Vatan” din Vulcănești (lider – Gheorghi Kalciu), mișcarea „Millet Sandjisî” din Ceadâr-Lunga (lider – Mihail Kîvîrjik) – frații noștri găgăuzi care ne-au susținut mereu și au creat propriile organizații la Odesa ( Iuri Dimcioglo) și Kiev (Vasili Kilioglo).

Astăzi, mai mult ca niciodată, noi toți trebuie să ne unim și să protejăm Găgăuzia de oameni întâmplători care au ajuns în organele de conducere ale autonomiei găgăuze. Nu avem dreptul moral de a încredința soarta poporului găgăuz celor doi aventurieri – Ilan Șor și Dmitri Konstantinov, care, pentru putere, sunt gata să facă orice.

Noi trebuie să ne organizăm și în cel mai apropiat timp să desfășurăm o conferință internațională cu participarea corpului diplomatic al Turciei.

A venit timpul să tragem din nou clopotele și să adunăm oamenii!

Găgăuzia trebuie să fie condusă de elita găgăuză!

Va stăpâni drumul cel care merge!

Konstantin Taușanji,

doctor în științe economice, profesor,

autorul primului proiect de compromis

UTA Gagauz-Yeri (Găgăuzia),

semnatar al Declarației de Independență

a Republicii Moldova

P. S.

Ca fapt istoric, trebuie de menționat că toate încercările intelectualității noastre creatoare de a fi ascultată în cabinetele înalte ale URSS în problema asigurării educației autonome, în vederea reînvierii culturii și identității etniei găgăuze, au fost respinse. Doar odată cu dobândirea independenței, Republica Moldova a dat dovadă de un gest de bunăvoință. Autonomia noastră s-a înfăptuit, iar în același timp a fost creată, pentru prima dată, și universitatea găgăuză, în mare parte datorită eforturilor personale ale primului Președinte al Republicii Moldova - Mircea Snegur.

Sunt convins: vor trece tulburările de astăzi și pe Aleea Slavei, vizavi de Universitatea din Comrat, alături de bustul lui Suleyman Demirel va fi instalat și bustul lui Mircea Snegur – în semn de recunoștință față de poporul moldovenesc frate.”