Covoarele din Turkmenistan au fost incluse de UNESCO pe lista patrimoniului cultural al umanităţii

Geneva, 17 dec. /MOLDPRES/. Preşedintele Turkmenistanului a lăudat marţi includerea de UNESCO pe lista patrimoniului cultural al umanităţii a tehnicii tradiţionale de fabricare a covoarelor turkmene, care ocupă un loc central în identitatea naţională promovată de această ţară din Asia Centrală, informează AFP, citată de AGERPRES și MOLDPRES.

Gurbangulî Berdîmuhamedov şi-a felicitat "din toată inima" compatrioţii, printr-o declaraţie publicată pe prima pagină de toate cotidianele din această fostă republică sovietică.

În Turkmenistan, o ţară deşertică mult timp populată doar de triburi nomade, covorul înseamnă mult mai mult decât un simplu element de decor. "Întinde-ţi covorul şi îţi voi citi sufletul", spune un vechi proverb turkmen.

Încă din secolul al XIII-lea, exploratorul veneţian Marco Polo (1254-1324) le sublinia frumuseţea: "cele mai fine şi cele mai frumoase covoare din lume sunt fabricate aici".

Însă în acest stat autarhic condus cu o mână de fier de Gurbangulî Berdîmuhamedov, covoarele au şi o funcţie politică, în calitate de fundament al identităţii turkmene, la fel ca în cazul curselor de cai Ahaltechin şi al câinilor ciobăneşti Alabai.

Covoarele turkmene sunt expuse la fiecare ceremonie publică, indiferent dacă este vorba despre inaugurarea unei gări în plin deşert sau despre ziua naţională.

Ele au o zi care le este dedicată, în ultimul weekend din luna mai, iar Gurbangulî Berdîmuhamedov a scris şi o carte, intitulată "Frumuseţea celestă", despre covoarele turkmene, pe care le-a comparat cu "un imn etern al vieţii".

UNESCO, care a inclus tehnica fabricării tradiţionale a covorului turkmen, pe 12 decembrie, în patrimoniul cultural imaterial al umanităţii, a subliniat importanţa sa de "semnal de identitate şi de unitate culturală".

"Savoire-faire-ul şi cunoştinţele asociate sunt transmise în cadrul familiei şi viabilitatea tradiţiei este asigurată de membrii comunităţii", au declarat reprezentanţii UNESCO.

Ţesute doar de către femei din lână de oi "sardjin", o rasă locală, "covoarele sunt folosite în acelaşi timp pentru a acoperi podelele şi ca decoraţiuni murale, iar covoare speciale sunt de asemenea ţesute pentru a marca naşterile, căsătoriile şi ritualurile de doliu şi de rugăciune".

În capitala ţării, Aşgabat, Muzeul Naţional al Covoarelor expune peste 2.000 de exemplare.