Comunicat de presă al Asociației Obștești „Parlamentul-90”

Unitatea poporului și reprezentanța națională

Chişinău, 17 apr. /MOLDPRES/. Acum 30 de ani, la 17 aprilie 1990, deputații poporului mandatați prin voința liberă a cetățenilor s-au întrunit în prima ședință a reprezentanței naționale – Parlamentul de prima legislatură.

Alegerile s-au desfășurat în baza circumscripțiilor uninaționale, cu două tururi de scrutin. Concurenții electorali (/colectivele de muncă ale instituțiilor, organizațiilor și întreprinderilor, ONG-lor, mișcărilor social-politice și partidul unionist) și-au înaintat candidații lor pe circumscripție (de la 2 la 18 candidați). Scrutinul a reflectat „fotografia” opțională și a curentelor de opinii privind evoluția societății și doleanțele majore de perspectivă minimă și maximă. În fond deputații poporului au reprezentat diversitatea opțională a societății – frumoasă prin natura ei. Ori tocmai menirea deputaților, întruniți în reprezentanța națională, este de a îngriji această diversitate, reflectând-o în actele juridice pe care le adoptă. Numai pe această cale se reușește promovarea interesului general sub aspect juridico-politic. Pe această evoluție dialectică s-a născut și apoi cimentat suveranitatea națională, statul de drept și democratic, pluralismul politic și proeminența drepturilor fundamentale bazată pe supremația legii, care a culminat cu Declararea Independenței Republicii Moldova. Așa s-a impus Parlamentul ca organ reprezentativ suprem al poporului și unica autoritate legislativă.

La scurgerea acestor ani, azi suntem îndreptățiți să spunem că deputații poporului, Parlamentul independenței (1990-1994), prin diversitatea lor conceptuală au dat permanent soluții de interes general. Aceasta grație înțelepciunii, practicii de viață și a responsabilității personale și răspunderii pentru actele săvârșite. Unitatea în acțiuni și actele adoptare au avut la bază și legătura organică cu cetățenii în unitatea și diversitatea lor.

O succintă trecere în revistă a actelor politico-juridice adoptate de deputații poporului „Parlamentul-90” servesc ca dovadă incontestabilă a celor expuse. Astfel, la 27 aprilie 1990, prin lege constituțională Tricolorul este proclamat drapel de stat, legitimându-se în felul acesta voința poporului. La 23 iunie 1990 este adoptată prin vot unanim Declarația de suveranitate (parte din programele electorale ale deputaților). Acest document a proclamat pluralismul politic, principiul separației puterilor în stat, supremația Constituției Republicii Moldova. În aceeași zi Parlamentul a aprobat avizul comisiei privind pactul Ribbentrop-Molotov și consecințele lui pentru Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herța.

La 27 iulie 1990 prin vot unanim se adoptă Decretul cu privire la puterea de stat. Apoi Parlamentul aderă la Declarația Universală a Drepturilor Omului (10 decembrie 1948) și ratifică Pactele internaționale din 1966. În septembrie, prin reformă constituțională este instituită instituția Președintelui de Republică și în aceeași zi alegând și șeful statului. La 3 noiembrie 1990 este adoptată stema de stat a Republicii Moldova. Astfel la acea etapă deputații poporului au adoptat întreaga gamă de acte normative referitoare la proclamarea și garantarea drepturilor și libertăților fundamentale, a pluralismului politic și a separației puterilor în stat. Toate acestea având la bază proeminența dreptului și a supremației Constituției.

În vâltoarea evenimentelor din spațiul URSS, a provocărilor asupra suveranității Republicii Moldova, deputații poporului au demonstrat din nou unitate și coeziune în soluțiile adoptate, păstrând în calitate de dominantă și unitatea națională, spiritul unionist și abnegația de colaborare între statele suverane. Provocarea din martie 1991 privind referendumul de păstrare a fostei URSS a consolidat și cimentat din nou unitatea în decizii și viziuni a deputaților poporului. În consecință, „referendumul”, a fost boicotat – un boicot susținut de poporul Republicii Moldova. Justețea acestei decizii, ca rezultat al unității deputaților cu voința poporului, a fost demonstrată în timpul loviturii de stat de la Moscova din 19 august 1991. Și din nou, prin o forță majoră, a fost demonstrată unitatea de cuget și responsabilitate dintre deputații și popor la 27 august 1991, când Parlamentul a adoptat Declarația de Independență și imnul național Deșteaptă-te, române!. Un triumf al unității dintre popor și reprezentanții săi, când cetățenii, delegații colectivităților locale, întruniți în Marea Adunare Națională, prin vot unanim au legitimat Declarația de Independență și Imnul Deșteaptă-te române!.

În fine, dar nu în ultimul rând, deputații poporului ca reprezentanți deja în Parlamentul statului independent – Republica Moldova – în martie 1993 adoptă în prima lectură proiectul Constituției statului independent, încheind astfel procesul de constituționalizare a Parlamentarismului, proces care urma să fie dezvoltat de celelalte legislaturi.

Așadar, societatea umană, reprezentând o diversitate chiar fizico-biologică, sub aspect civil, cultural, politic s-a dezvoltat și se dezvoltă doar păstrând această diversitate întruchipată într-o unitate juridico-politică, asigurată și materializată de reprezentanții săi mandatați și răspunzători pentru acțiunile lor în fața societății umane, a fiecărui cetățean în parte. Anume respectarea demnității umane, a drepturilor și libertăților fundamentale a liberei dezvoltări a personalității umane ca valori divine și umane reprezintă oglinda juridică și calitatea personală profesională a reprezentanților mandatați prin vot, precum și a reprezentanților puterilor executive și judecătorești. Aceste valori conștientizate și asumate au stat la baza activității deputaților poporului din primul Parlament democratic (1990-1994) și care au acționat păstrând diversitatea opțională, dar uniți în cuget, acțiuni și fapte în jurul idealurilor și unității naționale și a valorilor general umane. Prin înțelepciune s-a reușit consolidarea societății, și nu a beneficilor puterii.

Societatea și acum, în această perioadă critică, are nevoie de unitatea și colaborarea guvernanților în promovarea interesului general și individual, în baza asigurării drepturilor și libertăților fundamentale, a liberei dezvoltări a personalității umane, în baza principiului preeminenței dreptului, asigurată de autoritatea judecătorească. În această ordine de idei, exemplul Parlamentului Independenței ar fi nu numai de urmat, dar și ca model de inspirație, ghid de activitate pentru actuala și următoarele guvernări. 

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

Asociația Obștească „Parlamentul-90”