Lingvistul, scriitorul și publicistul Vlad Pohilă s-a stins din viață
09:36 | 16.05.2020 Categorie: Cultură
Chişinău, 16 mai. /MOLDPRES/. Scriitorul, publicistul și lingvistul Vlad Pohilă, deținător al Ordinului Republicii și al Ordinului ”Meritul Cultural” în grad de Ofițer al României, s-a stins din viață la vârsta de 67 de ani, informează MOLDPRES.
Anunțul a fost făcut ieri pentru un post de televiziune de către prim-prorectorul Academiei de Administrare Publică, Andrei Groza, prieten și vecin de bloc.
Regretatul scriitor Grigore Vieru afirma că Vlad Pohilă este „un remarcabil lingvist, dar și strălucit publicist, care s-a ascuns în adâncul unei modestii rar întâlnită la noi”.
La cea de-a 65-a aniversare a sa, doctorul conferențiar Lidia Kulikovski, ex-director general al Bibliotecii Municipale ”B.P. Hasdeu”, a menționat că întotdeauna a avut o colaborare frumoasă cu distinsul om de cultură Vlad Pohilă, care din 2003 a fost redactor-șef al revistei de biblioteconomie și științe ale informării ”BiblioPolis”. ”Astăzi puțini oameni scriu despre bibliotecari și biblioteci. Vlad Pohilă este omul cărții, omul lecturii și al culturii. Nu în zadar și-a intitulat unul din volumele sale ”Elogiu lecturii”, considerând cartea ca o magnifică lucrare a spiritului divin. În permanență, el a adus un omagiu acestei triade – cartea - biblioteca – cititorul”. Este un eseist de forță, care a scris și a pus în valoare cărți, bibliotecari și oameni de cultură”, a subliniat Lidia Kulikovski
Vlad Pohilă s-a născut la 6 aprilie 1953, în comuna Putinești, raionul Florești, în familia țăranilor Ion Pohilă și Ileana (născută Prisăcaru). Este licențiat al secției de ziaristică din cadrul Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova (1975). Urmează la Moscova cursuri de muzeistică și studiul artelor (1976), face studii de doctorat în lingvistică la Institutul de limbă și literatură al Academiei de Științe din Chișinău (1983-1987). Între 1975 și 1981 lucrează ca ghid și interpret în turism, specializat pe marile muzee de arte din Moscova și Leningrad (Sankt-Petersburg). În această perioadă, pe lângă rusă și franceză, studiază unele limbi slave (bulgară, sârbă, croată, polonă, cehă) și baltice (lituaniană, letonă), precum și culturile acestor popoare.
Ca ziarist, a lucrat la publicațiile periodice „Noutăți editoriale”, buletinul Comitetului de Stat pentru edituri, poligrafie și comerțul cu cărți (1981-1983), revistele „Limba și literatura moldovenească” (1987-1990; ulterior - „Revistă de lingvistică și știință literară”) și „Glasul” (1989-1995; ulterior – „Glasul Națiunii”), participând, în 1989, la tipărirea primelor numere, în condiții de clandestinitate, la Riga (Letonia) și la Vilnius (Lituania). Este redactor (din 1995), apoi redactor-șef (1998-2001) al săptămânalului „Mesagerul”; redactor la revista „Viața Basarabiei” (2001-2002) și redactor-șef adjunct la revista „Limba Română” (2002-2003). Din 2003 a fost redactor-șef al revistei de biblioteconomie și științe ale comunicării ”BiblioPolis”, editată de Biblioteca Municipală ”B. P. Hasdeu”.
Editorial, a debutat cu studiul ”Nume proprii din alte limbi în context moldovenesc” (1988), urmat de alte lucrări ce au ca obiect de preocupare corectitudinea limbii române: ”Să citim, să scriem cu litere latine” (1989), ”Grafia latină pentru toți” (1990). În 1998, tipărește ”Mic dicționar de nume proprii străine”, reeditat în câteva rânduri, este unul dintre autorii ”Dicționarului de greșeli” (Editura ”ARC”, 1998). Este redactor și/sau autor, uneori și traducător la surse de referință precum Dicționar enciclopedic moldovenesc (DEM, 1989); enciclopediile Chișinău (1996), Femei din Moldova (2000), Dicționarul universal al limbii române de L. Șăineanu (1998); Dicționar rus-român (2000), Dicționar explicativ ilustrat al limbii române - DEXI (2007). A publicat povestiri în mai multe reviste, visa să editeze și o carte de proză, dar, din păcate, manuscrisul s-a șters, din greșeală, din calculator.
A tradus proză scurtă, eseuri și poezii din mai multe limbi, precum și câteva romane. În 2010, lui Vlad Pohilă i s-a conferit cea mai înaltă distincție de stat „Ordinul Republicii”, iar în 2014 a fost decorat de președintele României cu ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer. În anul 2017, Bibliotecii Publice din satul natal Putinești i s-a conferit numele „Vlad Pohilă”.
