Andrei Strâmbeanu: ”Un scriitor adevărat se află în pandemie toată viața”

Chişinău, 19 mai. /MOLDPRES/. Interviu acordat în exclusivitate pentru Agenția Informațională de Stat MOLDPRES de către scriitorul Andrei Strâmbeanu, laureat al Premiului Național, deținător al ”Ordinului Republicii”

MOLDPRES: Maestre, cu ce vă ocupați acum, în perioada pandemiei?

Andrei Strâmbeanu: Dar ce poate face un scriitor când stă acasă? El toată viața stă închis în casă ca să scrie! Pentru că, așa cum zicea Tolstoi, literatura se face numai șezând pe scaun, la masa de scris. Știi ce mi-a spus odată Ion Druță, cel care mi-a  dat (numai mie!) recomandare ca să fiu primit în Uniunea Scriitorilor din Moldova?

M.: Nu știu, spuneți-mi, Vă rog, Dvs.!

A.S.: Druță zicea așa: ”Pe tine ar trebui să te calce o mașină, să-ți rupă picioarele, ca să stai pe loc și să scrii. Din tine va ieși scriitor  bun doar dacă vei ședea la masa de scris, închis în casă!”. Am ținut cont de acest sfat mult mai târziu. De când nu mai sunt deputat, mă țin de scris și lucrez câte 14 ore pe zi. Eu eram considerat, de obicei un scriitor oral, că am pierdut trenul, pe care  n-o să-l ajung niciodată, etc.

M.: Și l-ați ajuns?

A.S: Mi se pare că l-am ajuns. Ba chiar uneori l-am și întrecut! Lucrez nopți în șir, nu mă pot ridica de pe scaun, adeseori mi se umflă picioarele, am și leșinat câteodată, pentru că scriu greu, dar scriu ceea ce-mi place. Așa că eu nu mă tem de Coronavirus.  Scrisul îmi aduce plăcere.

M.: La ce lucrați în prezent?

A.S.: Lucrez la un roman și la o carte, intitulată,  preventiv, ”Amintiri la întâmplare”. Am fost uneori leneș, n-am făcut un jurnal, dar ceea ce n-am uitat, prezintă interes, și eu, din memorie, scriu întâmplări. Scriu și poezie. Fac și publicistică.

M.: De ce are nevoie un scriitor aici și acum, vorba lui Serafim Saka?

A.S.: De masa de scris. De sănătate. Un scriitor trebuie să se afle la masa de scris toată viața.  Adică, el se află în pandemie în permanență. De corononavirus nu mă tem! Ducă-se pe pustii!

M.: Mulțumesc pentru interviu. Vă dorim sănătate și să fiți mereu la masa scris!

Andrei Strâmbeanu s-a născut la 25 august 1934 în satul Fântâna Albă, județul Bălți, astăzi raionul Edineț. În 1959, a absolvit Institutul Pedagogic ”Ion Creangă” (astăzi Universitatea Pedagogică de Stat ”Ion Creangă”) din Chișinău. În 1963, a debutat cu volumul de versuri ”Fântâna albă”, urmat de cărțile: ”Aruncă-mă în cer” (povestiri pentru copii, 1965), ”Mireasa” (povestiri, 1967),  ”Oltea: Mama lui Ștefan cel Mare și Sfânt, dramă în două acte” (2004), ”Contrapunct” (antologie, 2004), ”Floare-de-cais sau Mielul netăiat” (2011), ”Vin, femei şi... tot ce vrei” (piese de teatru, 2013), ”Poezii cu gust de pelin” (2015) ș.a. În 1998-2001, a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

A fost distins cu medalia ”Mihai Eminescu” (1997), cu ”Ordinul Republicii” (2011), Premiul Național al R. Moldova și cu Premiul „I. L. Caragiale” pentru dramaturgie al Academiei Române (2008). În anii 1979, 1981, 2001, 2002 și 2004 a devenit laureat al Concursului Național de Dramaturgie. Piesele sale au fost montate în teatre din R. Moldova și Germania. Creația sa a fost tradusă în mai multe limbi străine. Ca autor de versuri, a colaborat cu compozitorii Mihai Dolgan, Constantin Rusnac, Eugen Doga, Valentin Dânga ș.a. Este inclus în diverse dicționare și enciclopedii din Republica Moldova și România.