Cronica săptămânii (22-28 decembrie).

Chişinău, 28 dec. /MOLDPRES/.

În plan intern, fără nici un pic de exagerare, putem afirma cu deplină certitudine că  transferul de putere la nivel prezidențial a fost momentul culminant nu numai al săptămânii, și nici chiar a lunii. Este evenimentul de vârf al anului, probabil un punct de cotitură în istoria modernă a Republicii Moldova.  Evenimentul nu este despre transmiterea funcției de la o persoană la alta. Mai degrabă este momentul adevărului când o personalitate politică, foarte bine intenționată și conștientă de situație, ”moștenește" o țară mutilată, desfigurată, demoralizată și cu o scară a valorilor inversată.  Deocamdată există o speranță și o misiune aproape imposibilă, care îi revine unui șef de stat, fără guvern, fără majoritate parlamentară și cu o țară care seamănă cu un câmp minat.

Cineva  din politicieni vorbea recent cu entusiasm despre  schimbările care ne așteaptă. Din păcate este o abordare superficială, deoarece Republica Moldova n-are nevoie de schimbare. Numai o transformare profundă de sistem poate scote țara din terapia intensivă  unde se află într-o stare foarte gravă.

În primul rând, trebuie să ne punem foarte clar întrebarea ce fel de sistem am construit, ce fel de morală am cultivat și unde pot duce politicile care au fost promovate până acum. Și-a pus cineva la modul serios întrebarea pe care drum trebuie să mergem?  Și nu așa șmecherește: 4 ani mergem сhipurile pe drumul european, alți patru ani - pe cel euroasiatic, despre care nici rușii  nu  cunosc nimic. Să recunoaștem că, dincolo de declarațiile geopolitice patetice nu s-a făcut nici un pas serios în apropierea de un model politic și economic de succes. 

Acest  sisitem a convenit de minune numai celor care au guvernat toți acești 30 de ani de la independență încoace. De ce oare nu s-a ales drumul corect? Pentru că n-a convenit "elitelor". Țările Bașltice, care au avut același start ca și noi, și-au ales drumul cel drept  și demult au ajuns unde și-au dorit.

E nevoie de revenit la problema edificării unui stat de drept cu separația reală a puterilor, cu justiție independentă, fără politici clientelare, favoritism și nepotism, cu o economie de piață funcțională și  revenirea la o adevărată etică profesională a guvernanților.

E puțin să faci o privatizare totală pentru a elibera energiile creatoare și dorința de îmbogățire cinstită a oamenilor capabili pe care îi avem cu prisosință. Mai e nevoie și de un stat corect, loial și generator de reguli clare, concurență transparentă și reforme în beneficiul producătorului. Iar aici cu schimbarea nu faci nimic. Este nevoie de o transformare profundă de sistem, de mentalitate, de calitate a gândirii și, nu în ultimul rând, o revoluție morală, care să ne învețe pas cu pas că a fura e rău, iar a fi cinstit e bine, a minți e rău, iar a spune lucrurilor pe nume e benefic, a munci mult și a-ți face familia bogată e bine, iar a trândăvi și a căuta foloase necuvenite e urât. Așa cum lucrurile rele s-au adunat și s-au încetățenit timp de decenii, tot așa e nevoie de timp pentru a reinversa, adică a aduce la normalitate valorile în societate.

Este greu de imaginat cum poți transforma o societate, o țară în scurt timp.  O mică parte de dezamorsare a ”minelor” o poate face Curtea Constituțională. Dar aceasta este  puțin. Pe lângă  situația din justiție și economie, mai avem de transformat sistemul sanitar, conducerea căruia ne-a demonstrat în lupta cu pandemia o inapacitate de organizare în condiții excepționale. Suntem, probabil unica țară europeană care n-am dorit să informăm cetățenii, cum are loc pregătirea infrastructurii extrem de complicate pentru startul  vaccinării populației de covid.  Mai avem un sistem educațional cu importante reminiscențe sovietice și care n-a îndrăznit să întroducă nimic esențial din sistemele avansate europene. 

Cu siguranță, numai alegerile parlamentare anticipate ne pot oferi șansa începutului transformărilor. Dar pe cât de favorabil va fi timpul de până la scrutinul anticipat pentru a porni ceva palpabil?  Pe cât se va reuși de amortizat efectele dezastrului moștenit?   Nu ni se pregătesc oare capcane sau conflicte regionale care pot avea un impact dezastruos?

Societatea a demonstrat în alegeri că așteaptă transformarea. A venit timpul unui examen extrem de dificil pentru clasa politică. Unitatea celor conștienți de necesitatea transformării și sprijinul partenerilor externi pot ajuta noii elite să regăsească  drumul corect al Moldovei către libertate și dezvoltare.

În plan extern, e de menționat că febra sărbătorilor de iarnă care domina lumea în această perioadă  este serios umbrită de pandemie și mutanții ei periculoși. Pozitiv e că atăt SUA, cât și Canada, Marea Britanie, Rusia, China și Uniunea Europeană au început procesul de vaccinare a populație. Tot la acest capitol al bunei speranțe poate fi atribuit și mult chinuitul Acord de divorț civilizat între UE și Marea Britanie. 

Rămâne tensionată situația din Belarus și Armenia, iar în Rusia noile dezvăluiri ale lui Navalnii depășesc interseul față de alte probleme care îi preocupau pe ruși de sărbătorile de iarnă. În rest, ne rămâne îngrijorarea legată de pandemie, care ține încătușate sufletele oamenilor pe parcursul aproape a întregului an 2020, și o rază de speranță că  omenirea, așa cum s-a întâmplat de cele mai multe ori în istorie, va depăși această perioadă foarte tragică din istoria sa.

 Foto: moldpres.md