Teatrul Național ”Mihai Eminescu”: 100 ani de la fondare

Chişinău, 12 apr. /MOLDPRES/. Pe 6 octombrie se vor împlini 100 de ani de la înființarea Teatrului Național ”Mihai Eminescu” (TNME) cu statut de teatru național. Înființarea instituției a fost influențată de mai multe inițiative venite din partea unor personalități ale culturii române și a unor instituții de cultură, informează MOLDPRES.

Programul Anul Centenar 2021 al Teatrului „Mihai Eminescu” din Chișinău se desfășoară sub înaltul patronaj al președintelui Republicii Moldova, Maia Sandu și cel al președintelui României, Klaus Iohannis.

Solicitat de MOLDPRES, directorul TNME, Petru Hadârcă a menționat că în iarna și primăvara anului 1926, chișinăuienii au fost răsfățați cu o ofertă culturală deosebit de bogată. Pe lângă Teatrul Național românesc și trupele ruse care jucau în oraș, în această perioadă au venit în turneu trupa evreiască de la Vilno, o trupă germană, precum și trupe de actori din București conduse de Petre Bulandra, Ion Brezeanu, Maria Filoti, companiile lui Constantin Tănase și Nae Leonard. Cu toate acestea, Teatrul Național românesc nu ducea lipsă de spectatori, iar cronicile abundă în expresii elogioase. Despre spectacolul „Prostul” de Ludvig Fulda, presa scria că a fost „o nouă verigă în lanțul succeselor”, despre „Țepeș” de Ludovic Dauș și Ion Peretz afirma că a fost „cel mai mare succes al stagiunii”, iar despre „Trilbi” de Grigorii Ghe titra: „așa montare Chișinăul n-a văzut!”

”Prestigiul moral și artistic, cucerit de Teatrul Național din Chișinău, se datorează în întregime entuziasmului directorului Ludovic Dauș și capacităților sale manageriale. Academicianul Leonid Cemortan i-a pus cel mai bine în valoare meritele: „Ludovic Dauș a reușit în curs de doi ani să consolideze un ansamblu actoricesc profesionist, orientând activitatea teatrului spre diferite categorii de spectatori printr-un repertoriu variat, alcătuit din spectacole pentru elevi și pentru publicul larg, dar și pentru cei cu gusturi estetice elevate”. Anume lui Dauș datorăm recunoașterea de către Casa Regală a statutului de Teatru Național”, a subliniat directorul TNME.   

Potrivit sursei citate, din acea perioadă de adevărată creație s-a păstrat o fotografie de grup cu trupa teatrului. În centru, Ludovic Dauș cu soția sa, Ecaterina Thiery, se remarcă prin ținuta elegantă și distinsă. În această figură impozantă cu lornietă e greu să recunoaștem chipul schițat într-un laconic fragment de reportaj, realizat în timpul reparației teatrului: „Și în mijlocul armatei de pictori, tapițeri, lemnari și zidari, d. Dauș, cu mâinile înfundate în buzunare, cu haina plină de var, își privește opera, mângâind cu priviri de părinte totala prefacere a sălii”. Comparate, aceste două ipostaze – cea a unui director de teatru, de amfitrion al echipei pe care o conduce și cea de șef al unui șantier în lucru (și la propriu, și la figurat, căci nu doar repara o clădire, ci construia o instituție) - ilustrează măsura implicării unui manager de teatru, care se dedică deplin.

”În cabinetele oficiale de la București, în redacțiile instituțiilor de presă, în mediul eterogen de la Chișinău și chiar în mijlocul unui șantier, el a știut să atragă și să inspire oamenii din jurul său (toți cei trei pictori au lucrat mai mult din entuziasm decât pentru remunerare), a creat o atmosferă cordială în colectivul de actori, a susținut-o pe Maria Cosmacevscaia într-un rol principal după un text rusesc tradus în română, a inspirat încredere spectatorilor alolingvi, a izbutit cu mijloace reduse să mențină un repertoriu la un bun nivel artistic și chiar a reușit să înnoiască aspectul teatrului. Proverbul „omul sfințește locul”, prin exemplul lui Ludovic Dauș, își confirmă viabilitatea, mai ales, într-o instituție de artă. Teatrul este o artă a emoțiilor și a inteligenței, care se trăiește aievea și are puterea de a trezi spiritul și de a uni inimile”, a mai spus Petru Hadârcă.