S-au împlinit 100 de ani de la nașterea scriitorului Gheorghe Gheorghiu

Chişinău, 30 mar. /MOLDPRES/. Astăzi s-au împlinit 100 de ani de la nașterea scriitorului Gheorghe Gheorghiu, prozator, publicist şi istoric literar, deținător al medaliei ”Meritul Civic”, laureat al mai multor premii literare, informează MOLDPRES.

Cu această ocazie, în cadrul „Miercurilor Literare”, Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” va organiza astăzi, începând cu ora 15.00, un eveniment de comemorare a regretatului scriitor.

Gheorghe Gheorghiu s-a născut la 30 martie 1922, la Vulcăneşti, Cahul. Şi-a făcut studiile la Liceul de băieţi „Regele Carol II” din Bolgrad (1934-1940) şi Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de Stat „Ion Creangă”, actualmente Universitatea de Stat „Ion Creangă” din Chişinău (1951-1956). Concomitent cu studiile, activează ca profesor de limba şi literatura română la Vulcăneşti (1944-1948, 1951-1953), Dubăsarii Vechi (1953-1954) şi Ciopleni, Criuleni (1954-1956). Exercită diverse funcții la diferite publicaţii periodice: secretar responsabil la gazeta raională „Octombrie” din Vulcăneşti (1948-1951), şef de Secție proză la revista „Nistru” (1962-1964), ulterior redactor-şef adjunct al acestei publicaţii (1968-1977). În perioada 1977- 1982, Gheorghe Gheorghiu deţine funcţia de redactor-şef la Editura „Literatura artistică”, iar între anii 1982 şi 1984, consultant în Secţia proză a Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Potrivit ”Calendarului Național”, în anii de liceu, Gheorghe Gheorghiu debutează cu poezii în revista bolgrădeană „Bugeacul” (1939). După 1945, publică versuri în ziarul „Tinerimea Moldovei”, în revistele „Moldavia” (Bolgrad), „Prepoem” (Bucureşti), în culegerile colective „Glasuri tinere” şi „Moldova tânără”. Deşi debutează cu poezii, se afirmă ulterior ca prozator. În 1955 vede lumina tiparului prima sa carte, culegerea de proze scurte „Început de primăvară”, urmată de povestiri, schiţe, romane, eseuri, medalioane şi recenzii literare adunate în volumele: „Drumuri şi poteci” (1958); „ Povestea unui băieţel de aur ”(1962); „Căldura pământului” (1965); „Poarta spre lume” (1966); „Ninsori în primăvară” (1974); „Întoarcere la dragoste” (1984) etc.

A scris eseuri despre unii poeţi şi prozatori din Bugeac. Este autor al unor cărţi destinate copiilor şi adolescenţilor: „Căpitanii «Fulgerului»” (1972); „Bună ziua... Mulţumesc... La revedere...” (1979); „Ursa mare” (1977); „Trandafirul albastru” (1980); „Comoara frăţiorului” (1982) etc. Unele din lucrările sale au fost traduse în limbile rusă, belarusă, armeană, ciuvaşă, ucraineană, cehă, letonă. La rândul său, a efectuat traduceri din proza rusă şi a altor popoare. A scris o serie de articole privind istoria literaturii basarabene, înmănuncheate mai târziu în volumul „Destine literare: în zarea anilor, scriitori de ieri, scriitorii de azi” (1999). Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1958). A fost distins cu mai multe premii, printre care: Premiul Ministerului Învăţământului din Republica Moldova, pentru cea mai bună carte pentru copii (1972); Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova la concursul republican de proză scurtă (1974); Premiul Uniunii Scriitorilor şi al Comitetului de Stat pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi, pentru romanul „Ninsori în primăvară” (1977); Premiul Uniunii Scriitorilor, pentru un grupaj de articole privind istoria literaturii basarabene (1995). În 1995 i se decernează medalia „Meritul Civic”.

Gheorghe Gheorghiu s-a stins din viață la 4 aprilie 2009, la Chişinău.