Tradiții de Crăciun din toate colțurile lumii

Helsinki, 24 dec. /MOLDPRES/. Noaptea de 24 spre 25 de decembrie (stil vechi 7-8 ianuarie) este deosebită. Toată lumea, de la mic la mare, îl aşteaptă pe Moş Crăciun. În unele țări el este numit  Santa Claus, Samichlaus, Pere Noël, Sinter Klaas, Babuşka, Joulupukki ori Viejito Pascuero, relatează MOLDPRES cu referire la Digi24.

Sosirea lui Moș Crăciun are o istorie foarte veche. Ea a apărut în secolul al IX-lea, dar secretul adresei lui Moş Crăciun a fost divulgat abia în 1927, la un post de radio finlandez, în emisiunea "Ora Copiilor", unde se spunea că Moşul cu haină şi căciulă de culoare roşie ar locui în Munţii Korvatunturi din ţinutul Savukoski (la graniţa Finlandei cu Rusia).

Anume la această adresă copiii din toată lumea îi trimit scrisori lui Moș Crăciun cu rugămintea să le aducă daruri. Moș Crăciun vine la copii cu daruri într-o sanie trasă de reni. Cel mai cunoscut dintre renii lui Moş Crăciun este Rudolph, cel cu nasul roşu. El îi conduce pe ceilalți reni: Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen.

În Statele Unite există 34 de localităţi sau locuri care poartă numele renilor.

Pentru prima oară oamenii au împodobit un brad de Crăciun în Riga, Letonia, în anul 1510.  În 1521, prinţesa Helene de Mecklembourg a împodobit primul brad de Crăciun din Paris, după căsătoria cu ducele de Orleans.

Cartea de Crăciun editată în Germania se referă la împodobirea unui pom de Crăciun, care datează din 1531.

În SUA, Bradul de Crăciun a ajuns în anul 1749, odată cu coloniştii germani stabiliţi în Pennsylvania. Se consemnează că sărbătoarea Crăciunului cu împodobirea bradului a fost legalizată pentru prima dată în statul Alabama, în anul 1836.

În Anglia, bradul de Crăciun a apărut prima dată în anul 1841, când prinţul Albert (de origine germană) a dăruit un brad soţiei sale, regina Victoria, şi l-a instalat în castelul Windsor. În vârful bradului era instalat un înger, care ulterior a fost înlocuit cu o stea, pentru a aminti de steaua văzută de cei trei magi veniţi de la răsărit.

Prima menţionare literară a bradului împodobit datează din 1774, în "Suferinţele tânărului Werther" a lui Goethe, în care Werther o găseşte pe Lotta decorând bradul în duminica dinaintea Crăciunului.

În Philadelphia, SUA, cartea pentru copii "Kriss Kringle's Christmas Tree", publicată în 1845, a contribuit la răspândirea popularităţii bradului de Crăciun. În 1798, poetul britanic Samuel Taylor Coleridge a descris, după ce a petrecut Crăciunul în Germania, frumuseţea brazilor împodobiţi de sărbătoare.

Totuși, cea mai vestită este povestea tristă a bradului publicată în 1844 de marele Hans Christian Andersen.

Fiecare țară are anumite obiceiuri legate de Crăciun.

În Germania - ''Christklots'' reprezintă obiceiul de a arde un butuc toată noaptea de Crăciun, care, conform tradiţiei, se crede că ar apăra casa de hoţi şi de nenorociri tot restul anului, notează volumul ''Cartea de Crăciun''.

Iar în Elveţia - Butucul ars în noaptea dinspre 24 spre 25 decembrie este cunoscut sub numele de ''Bouche de Noel''. ''Samichlaus'' (Moş Crăciun) are întotdeauna şi sarcina de a aduce bradul de Crăciun, acest obicei fiind păstrat încă din 1775.

În Marea Britanie, în fiecare dintre cele patru duminici dinainte de naşterea lui Iisus se aprinde o lumânare, aşezată într-o cutie. Un alt obicei vechi este şi acela de a atârna ciorapi de şemineu în aşteptarea cadourilor, în casă se atârnă vâsc, iar în jurul casei - crenguţe de brad. Celebra budincă englezească ''hackin'' era pregătită, în secolul al XVII-lea, chiar în dimineaţa de Crăciun şi era stropită cu brandy şi flambată la servire, precizează volumul amintit.

Există tradiții frumoase și în Italia. Aici Crăciunul începe cu opt zile înainte şi este cunoscut sub denumirea de ''Novena''. Conform tradiţiei, există obiceiul ca, înainte de Moş Crăciun, să vină Baba Cloanţa (Befana), călare pe mătura ei, care verifică atentă cine a fost cuminte şi cine nu.

Un alt tip de tradiție are Suedia. Pentru suedezi cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită în acest scop - şuncă, peşte şi fasole - prilej cu care rudele îşi oferă daruri. Moș Crăciun de pe aceste meleaguri este un pitic îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiţionala mâncare suedeză de Crăciun. Copiii descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă.

Islanda  are tradiții nemaiîntâlnite pe alte meleaguri. Cu 13 zile înainte de Crăciun, soseşte primul dintre cei 13 Moş Crăciun, el venind din munţi şi punând dulciuri în ghetuţele copiilor, în vreme ce aceştia dorm. A doua zi, vine al doilea Moş şi tot aşa până la 6 ianuarie.

În patria lui Moș Crăciun, Finlanda,  familiile se reunesc în Ajun, iar copiii aşteaptă sosirea Moşului. Printre mâncărurile tradiţionale de Crăciun se numără: şunca sau curcanul, cartofii, morcovii, pate de ficat, orezul fiert în lapte care conţine o singură migdală. Persoana care mănâncă migdala se va căsători în anul ce urmează.

Polonia are tradiții dintre cele mai vechi.  Masa de Crăciun începe după ce apare pe cer prima stea ''Gwiazdka'' (''mica stea''), semn de cinstire a stelei de la Bethleem. Brazii de Crăciun sunt împodobiţi cu îngeraşi, steluţe şi păsări, se mai arată în ''Cartea de Crăciun''.

În Rusia, Moş Crăciun, din timpurile sovietice Moș Gerilă, este însoţit de Albă-ca-Zăpada (''Snegurocika''), iar copiii primesc prăjituri şi jucării, printre care celebrul set de păpuşi ''Matrioşka''.

Pe continentul nord-american cu cinci săptămâni înainte de Crăciun, în fiecare duminică, americanii aprind câte o lumânare, fiecare reprezentând câte ceva. În seara Crăciunului, toate acestea sunt reaprinse, pentru a sărbători Naşterea Domnului. La masă se mănâncă friptură de curcan, iar specialitatea Crăciunului este o prăjitură cu fructe confiate.

În Japonia locuitorii celebrează Crăciunul cu lanterne, păpuşi şi aranjamente florale şi cu ''Jizo'' (''Moş Crăciun'').

Foto: santaclausvillage.info