Petru Bogatu: „Singurul obiectiv al independenţei R. Moldova era desprinderea de URSS”

Republica Moldova: 25 de ani de Independență

Petru Bogatu, editorialist, analist politic

Întrebare: După declararea independenței, Republica Moldova a putut urma trei căi de dezvoltare: independentă, unionistă, ori strîns dependentă de CSI (mai nou, Uniunea Euroasiatică)? Dacă am lua-o azi de la capăt, ce cale ați alege?

Răspuns: În urma desprinderii de defuncta URSS, Republica Moldova avea de fapt două soluţii. Una proasta şi alta normală. Prima - să încerce perpetuarea independenţei de stat proclamate la 27 august 1991. A doua - să opteze pentru reunirea cu România.

Calea cea dintîi era absolut contraproductivă, întrucît urma să fie  pentru a justifica  separarea de România, să  se ridice la rangul politicii de stat într-o formă uşor revizuită de doctrina ţaristo-sovietică a moldovenismului  românofob. Acest drum nu ducea nicăieri, condamnînd  societatea  la un război identitar devastator, fapt  ce bloca dezvoltarea ei firească. Anticipam acest risc încă acum două decenii în  paginile publicaţiei istorice „Ţara”, iar starea actuală de lucruri  din Republica Moldova confirmă, din păcate, că n-am greşit.

Cea de-a doua cale ar fi putut să se constituie într-un act de dreptate şi reparaţie istorică, care ar fi adus  teritoriul din stînga Prutului într-o albie firească de dezvoltare pe toate planurile. Din nefericire, şi acest drum era  extrem de dificil şi cu puţini sorţi de izbîndă. Angajamentele  politice pe care şi le asumase preşedintele României Ion Iliescu faţă de Mihail Gorbaciov în 1990 de a nu revendica Basarabia inhiba voinţa clasei politice de la Bucureşti de a acţiona pe plan internaţional, în vederea recuperării teritoriilor româneşti anexate de URSS, în urma pactului Molotov-Ribbentrop.

Toate acestea au indus multă confuzie şi incertitudine  în Republica Moldova ai cărei părinţi fondatori, prin Declaraţia de Independenţă, i-au conferit, de fapt, dimensiunea celui de-al doilea stat românesc ce trebuia să creeze premise pentru  o iminentă reunire cu România. Tentativele sterile de a  crea pe scheletul RASS Moldoveneşti o nouă entitate naţională, alta decît cea românească, s-au soldat  doar cu interminabile rătăciri geopolitice şi o sufocantă  conservare a înapoierii  economice.

În ceea ce priveşte CSI, această  pretinsă comunitate de state a fost din capul locului o făcătură  care urma să ascundă manevrele întreprinse de Moscova pentru re-sovietizarea fostelor republici URSS. Uniunea Eurasiatică este o altă vrăjeală, fără  vreun real suport economic, care în urma războiului Rusiei împotriva Ucrainei, şi-a pierdut orice relevanţă în general şi în special pentru Republica Moldova.

Întrebare: Ce viitor vedeți pentru Moldova?

Răspuns: Republica Moldova a eşuat ca stat pentru că singurul obiectiv al independenţei sale era desprinderea de URSS şi de orbita politică a fostei metropole. Încercările de a fetişiza independenţa, de a construi  o nouă identitate naţională într-un teritoriu cu populaţie majoritară românească nu au nici un sens, nici şanse de reuşită.

Singura opţiune sănătoasă pentru Republica Moldova este reunirea cu România. Scurgerea timpului nu face decît să întărească curentul unionist chiar prin forţa lucrurilor.

(Reporter P. Beregoi, editor M. Jantovan)