Teatrul Național ”Mihai Eminescu”: 100 ani de la fondare

Chişinău, 15 mar. /MOLDPRES/. Pe 6 octombrie se vor împlini 100 de ani de la înființarea Teatrului Național ”Mihai Eminescu” (TNME) cu statut de teatru național. Înființarea instituției a fost influențată de mai multe inițiative venite din partea unor personalități ale culturii române și a unor instituții de cultură, informează MOLDPRES.

Solicitat de agenție, directorul TNME, Petru Hadârcă, a menționat că în 1923, Ministerul Culturii de la București a decis să asigure stagiunea teatrală de la Chișinău prin subvenționarea trupei de operă, operetă și dramă, condusă de Nae Leonard, mizând pe celebritatea de care se bucura și pe artiștii de primă mână, care asigurau ținuta estetică a spectacolelor. Și n-a dat greș. Trupa era impunătoare: 70 de artiști, 30 de coriști și 10 muzicieni în orchestră, secondați de personalul tehnic.

”În calitate de manager, Leonard a selectat un repertoriu la care publicul din Chișinău vibra sufletește. Cronicarul de la ”Rampa” relata cu entuziasm atmosfera: „Într-una din serile trecute, de pildă, când intram în teatru – înghesuială mare la casă la intrare, așa cum n-am văzut niciodată la vreun spectacol românesc în Chișinău. Se juca „Mazurca Albastră”. Din învălmășeală s-a desprins o studentă, care, scăpată de valul spectatorilor ce dădeau să intre în sală, exclamă cu ușurare colegelor sale, care o așteptau la ușă: – Slavă Domnului, am găsit bilete, însă numai în picioare!”, a subliniat directorul TNME.

Potrivit sursei citate, însuși Nae Leonard explica schimbarea de spirit a spectatorilor nu doar prin performanțele artistice, dar și prin măsurile de organizare și disciplinare impuse: „spectacolele să înceapă precis la ora anunțată, publicul întârziat să nu aibă acces în sală, doamnele cu pălării să nu fie admise în ștaluri și alte multe măsuri de acest fel au dat teatrului un aspect de seriozitate și de occidentalism, care l-a făcut să câştige încrederea publicului”.

”Chișinăul îl adora, îl ovaționa și îl copleșea cu flori și gesturi de simpatie debordantă. Un reportaj din ”Rampa” descrie cum și-au manifestat tinerii entuziasmul față de idolul lor, Nae Leonard: „La ieșirea din teatru, studenții au scos caii de la trăsura cu care trebuia să plece și s-au înhămat ei, transportându-l la locuința sa de la hotel ”Londra”. Și tot ”Rampa” ne face să simțim vibrația timpului de atunci, într-un reportaj despre încheierea stagiunii: „Un public imens a ținut să asiste la această reprezentație de adio a celei mai bune trupe românești din câte au venit în decurs de cinci ani la Chișinău. Afluența la casa de bilete a fost așa de mare că s-a simțit nevoia să se recurgă la concursul jandarmilor pentru menținerea ordinii. La orele cinci seara nu mai exista nici un bilet. Se ofereau prețuri de trei sau patru ori mai mari decât costul biletului”. Teatrul este o artă a emoțiilor și a inteligenței, care se trăiește pe viu și are puterea de a trezi spiritele  și de a uni inimile”, a mai spus Petru Hadârcă.